În curtea casei bunicilor se afla bucătăria de vară, o încăpere mică cu o sobă cu lemne, o masă pentru patru persoane, o canapea și un mic dulap. Lângă ușa era o altă masă, mai mică, pe care se afla întotdeauna, găleata cu apă.
Nu aveam apă de la robinet, aveam apă din fântână.
Deasupra mesei mici, pe care stătea găleata cu apă de băut, era un difuzor. Difuzorul nu avea butoane pentru pornire/oprire sau pentru volum. Când îl porneam, agățam un fir de alt fir. Difuzorul mergea la același volum, nici prea tare, nici prea încet. Seara, când intram în casă să dormim, desfăceam firul și el tăcea.
În jurul amiezii, începea emisiunea “Buletinul Hidrologic”. Uneori o voce de bărbat, alteori o voce de femeie, rosteau sacadat numere și, cu o anumită coregrafie verbală, nume de localități.
Cotele apelor Dunării în data de 9 august: Cernavodă – 680 centimetri, scădere 3 centimetri; Orșova – 370 centimetri, scădere 15 centimetri; Drobeta Turnu Severin – 600 centimetri, creștere 8 centimetri; Brăila – în scădere cu 10 centimetri, cotă probabilă – 420 centimetri; Sulina – 300 centimetri, scădere de 8 centimetri; Giurgiu – 430 centimetri…..Iarna, vocile mai adăugau și expresia “gheață la mal”.
Nu am înțeles niciodată de ce niște oameni vorbeau timp de 10 minute în limba română, franceză și rusă despre centimetri.
Datorită frecvenței, înțelegeam că “centimetru” era personajul principal. După ce am mai crescut am înțeles că nu e despre centimetru vorba ci despre Dunare.
Îmi imaginam că undeva, în țară, stau unii cu creionul în mână și încearcă să noteze repede ce spunea vocea.
De fapt, nici acum când sunt om mare nu înțeleg cine ar avea nevoie de acele informații, în afară de navigatori și eventual pescarii de pe Dunare. Care e utilitatea cotelor apelor Dunării pentru tot poporul îmi scapă.
Totuși, pe mine m-a ajutat buletinul de știri. Am învățat primele cuvinte în franceză și, când am ajuns la școală, eu știam deja : “soason-soason” și “deusan-vansan”.
