Amintiti din copilărie

În curtea casei bunicilor se afla bucătăria de vară, o încăpere mică cu o sobă cu lemne, o masă pentru patru persoane, o canapea și un mic dulap. Lângă ușa era o altă masă, mai mică, pe care se afla…

Imediat după Revoluție au început să vină în țară ajutoare. Era manifestarea spontană a solidarității europenilor cu noi, românii. Ideea de ajutor a fost laudabilă. Manifestarea ajutorului a fost un amestec de confuzie, absurd pe alocuri și relativă utilitate. Fenomenul…

Dintre toate muncile pe care le făceam în vacanțe, una îmi produce și acum mâncărimi pe piele când îmi amintesc de ea: adunatul fânului. Dimineața, bunicul se uita spre cer, preț de o țigară Carpați fumată fără grabă. Apoi mergea…

Eu asociez copilăria cu două gusturi. Gustul pâinii făcută în cuptorul de cărămidă și gustul laptelui proaspăt de la vacă. Sunt două gusturi fundamentale care cuprind esența acelei lumi în care eu m-aș întoarce necondiționat. În acest univers, ultimele manifestări…

În primii ani de după revoluție, în Mărăști, zona cunoscută sub numele de “Groapă”, era un depozit de mobilă. Noi, copiii, împărțeam acea curte cu niște cai de tracțiune uriași ce erau înhamati la ștrafuri, adică niște căruțe cu platformă,…

Bunicul meu avea o vorbă pe care am înțeles-o mult după ce el nu a mai fost. El zicea: nuca-i bună, nucul ba. Noi aveam în fundul grădinii un nuc mare. Pentru mine, nucul acela era copacul cel mai frumos.…