Pilos, marca Lidl care sună ca dracu.
Azi, cred că mi-am depășit recordul pentru cea mai devreme intrare în Lidl, într-o zi de duminică. A fost ora 8 și ceva.
Când e așa liber în magazin, ai “loc” să te gândești la lucrurile cu adevărat importante din viața ta.
Când nu vezi un om pe un culoar întreg, altfel înțelegi sensul vieții.
La un moment dat, ajung față în față cu raftul Pilos cu lactate. Un raft cu iaurturi, brânzeturi, lapte… toate Pilos pe etichetă. Și stau eu față în față cu raftul și încep să mă gândesc, oare ce înseamnă Pilos.
Nu fac nicio legătură cu nimic. Apoi zic în gând că poate nu e Pilos ci Piloș. Sună mai aiurea în versiunea asta. Încep să despart cuvântul, poate are sens mai mult. Pi-los, Pee-lost…
Nu, nu merge nici așa, e mai rău chiar. Lipsa de sens și forțarea de a da o logică e obositoare. Când nu știu cu ce să asociez o semnificație sau când e musai să scot un înțeles, ajung să compar cu o persoană acel ceva. Dacă Pilos ar fi un om, ar fi prostul satului.
L-ați văzut azi pe Pilos?
Da, trăgea o râmă după el!
E maxim ce pot scoate din numele acesta. Oare, oamenii din departamentul de marketing al Lidl nu s-au gândit să zică altfel, mai omenește, unei mărci cu care mulți oameni interacționează atât de des?
Ceva să creeze o minimă legătură emoțională ori logică ori… ceva normal.
Am și uitat ce trebuie să cumpăr.
