După cum unii dintre voi știți, eu sunt pescar. Nu vreau să intru în dezbateri, dar faptul că nu prind pești nu mă face mai puțin pescar decât voi cei care ziceți că prindeți pești. Un maratonist care aleargă la maraton, chiar dacă nu ajunge primul, tot maratonist este. Așa și eu.
Explic în cele ce urmează ce se petrece într-o partidă de pescuit în cazul meu
De regulă, mergem pe Someșul Mare, pentru că acolo sunt pești mai mari. Pe Someșul Mic sunt pești mici. Cu această logică elementară în minte, pornim spre Dej, trecem de Dej și apoi la dreapta, pe sub Viile Dejului, tot înainte până identificăm un loc liber.
Locul liber, de regulă, este plin de gunoaiele lăsate de alți pescari. Noi mereu avem saci menajeri și pungi de la Mega, Lidl, Auchan. În aceste pungi se află cele necesare supraviețuirii timp de o noapte și o zi: gheață, vin, apă minerală, ceva alcool mai tare în caz că trebuie să dezinfectăm o rană apărută de la zgârieturi.
Eu tot sper că vom prinde măcar o dată peste cu mici de Someșeni drept momeală, așa că luăm și pentru pește și pentru noi mici. Somnul mănâncă orice, este “sanitarul apelor”, așa că luăm și ceva carne cu tot cu os și marinată, ca să fim siguri că vine la momeală.
Și dacă luăm pentru pește, luăm și pentru noi. După ce scoatem cele necesare supraviețuirii și le punem la loc umbros, folosim pungile pentru a aduna cele lăsate de “înaintașii” noștri, gunoiul acela deranjant.
Până la urmă, pescuitul trebuie să fie și o experiență vizuală completă, iar pet-urile, conservele de pe jos, etc., nu ne ajută deloc să ne relaxăm. După ce facem curat, ne punem la umbră. Încă nu scoatem undițele pentru că vrem să fie o surpriză pentru pești.
Dacă ei ar vedea undițele clar, s-ar simți amenințați și atunci noi stăm pe mal și bem o apă cu gheață și ce mai avem în kit-ul de supraviețuire. Are sens ceea ce spun deoarece peștii, dacă văd niște oameni care stau relaxați la umbră și vorbesc despre viață, se relaxează și ei. Își dau seama că noi nu suntem pescari.
De regulă, discuțiile din acel moment sunt superficiale, așa, la trecerea timpului. Discuțiile profunde sunt între unsprezece și ora unu noaptea. Atunci discutăm despre filosofia lui Spinoza, piramidele egiptene, Pământul plat și extratereștri, cu argumente.
Pescuitul propriu-zis
Scoaterea undițelor și a momelii se petrece când peștii au soarele în ochi și nu văd ce facem, adică în jur de 18:30. După acest moment complicat, ne reluăm deghizarea. Pe iarbă sau pe șezlong, cu un pahar cu apă minerală și poate un strop de vin. Cu moderație, strop cu strop. În caz că vă întrebați câți stropi sunt într-o sticla de 700 ml lichid, să știți că sunt cam cinci mii.
Seara, facem foc ca să iasă fum. Ideea e să construim un zid de fum între noi și pești. Și pentru ca fumul să fie mai mare, punem micul și scăricica marinată pe foc. Noaptea este momentul ideal de pescuit. Atunci simțurile noastre sunt la maxim ascuțite. Auzim greierii pe mal, bătaia peștilor în apă, Pasarea Phoenix pe YouTube (pe repeat) și tot așa.
Chiar dacă peștii ar lua momeala și undițele s-ar zbate pe mal, noi nu ne-am da seama, pentru că simțurile sunt atât de ascuțite, încât efectiv intrăm în transă. În jurul orei patru dimineața, ca niște călători spre planete îndepărtate (a se vedea filmul Project Lazarus), ne trezim din “criogenare”. Verificăm starea undițelor.
De regulă, sunt încâlcite și lângă mal, aduse de apă. Le lăsăm acolo pentru a nu perturba liniștea naturii. Ora cinci e ora de cafea. În viața voastră nu ați băut cafea mai bună decât pe Someș, după o noapte de pescuit intens. Cea mai bună este cafeaua 3 în 1 la plic.
Simțiți cum intră zahărul și cofeina direct în venă. Are loc o senzație ciudată de trezire. Zic că e o trezire ciudată pentru că după ce dormi pe scaun câteva ore, picioarele de la genunchi în jos nu le mai simțiți. Și dați să vă ridicați și apoi ori cădeți înapoi pe scaun, ori în față pe genunchi, pentru că picioarele sunt atât de amorțite încât vă gândiți imediat cum ar fi să nu aveți picioare.
Pe Someș, dimineața, soarele îl vedeți pe cer blurat cumva, dar nu-l simțiți, pentru că e ceață, și caldura lui nu trece prin acel condens. E un mix de senzații ciudat să vedeți soarele, dar să nu simțiți caldura lui. De regulă, la ora opt scoatem undițele din apă, pentru că sunt atât de încâlcite încât pot fi luate de apă.
Recolta este formată, de regulă, din crengi multe. Facem curat și ne pregătim de plecare.
Acum a venit momentul să ne asumăm rezultatul. Pentru ca eu să nu fiu complexat în vreun fel, merg la pescuit doar cu profesioniști în alte domenii. Cei care cred că râma se leagă pe cârlig sunt favoriții mei. În acest fel, dacă nu prindem pești, neștiința și ghinionul partenerilor răsfrâng și asupra mea, și cu acest gând accept stoic rezultatul.
